Lacul Garda s-a format în era cuaternară, acum aproximativ 1,5 milioane de ani, dintr-un gheţar care s-a desprins din calota glaciară.

Bucata masivă de gheaţă a coborât până la baza muntelui, unde a început procesul de dezgheţare. Apa rezultată s-a acumulat într-o depresiune şi astfel a luat naştere cel mai mare lac natural cu apă dulce din Italia, care are o circumferinţă de 144 km şi o suprafaţă totală de 370 kilometri pătraţi.

Istoria zbuciumată a acestui loc îşi are începutul încă din anul 300 î.Hr, când Lacul Garda a devenit parte a Imperiului Roman.

După cele opt secole de dominaţie romană, această zonă s-a aflat, rând pe rând, sub conducerea lombarzilor, a francilor, a spaniolilor, dar şi a austriecilor.

Cea mai importantă bătălie care a avut loc în această regiune a fost bătălia de la Solferino, în anul 1859, care s-a încheiat cu moartea a peste 25.000 de soldaţi şi cu rănirea a peste 20.000 de oameni. În această bătălie au luptat austriecii, francezii şi italienii, cei dintâi fiind înfrânţi şi obligaţi să se retragă.

Lupta s-a încheiat prin semnarea tratatului de la Villafranca, dar italienii au fost nemulţumiţi de prevederile acestuia. Astfel a început o nouă luptă care a durat 7 ani şi care s-a finalizat cu unificarea sub conducerea regelui Vittorio Emanuele II.

Nici în secolul al XX-lea nu a fost linişte în regiunea din zona Lacului Garda. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, dar şi după terminarea acestuia, la Lacul Garda au fost luate o serie de decizii care au influenţat întreaga istorie a Italiei, dar şi a Europei.

În anul 1915 Mussolini a semnat un tratat de pace cu Hitler, iar după ce italianul, care în acea perioadă era conducătorul ţării, a fost obligat să demisioneze, conducătorul german şi-a trimis trupele la atac, în încercarea de a stăpâni ţara.

Pe 13 octombrie 1943, noul guvern italian a declarat război Germaniei, iar Mussolini a părăsit Roma îndreptându-se spre Lacul Garda, unde nemţii încă deţineau controlul. Acolo a fost înfiinţată Republica Salo, un stat marioneta al Germaniei, în fruntea căruia a fost numit Benito Mussolini.

Mussolini s-a aflat în această situaţie timp de câţiva ani, până când postura precara în care se afla l-a făcut pe conducătorul italian să părăsească şi noua republică. El a încercat să fugă spre nord, dar a fost capturat chiar la Lacul Garda, şi apoi ucis.

La Lacul Garda, turismul a început să se dezvolte destul de târziu, deşi frumuseţile naturale ale locului ar fi putut fi exploatate mult mai devreme. Prima staţiune turistică ce a luat naştere în această zonă a fost Gardone, iar primul hotel construit se referă la Grand Hotel Gardone Riviera. La scurt timp după aceea, au mai fost construite şi multe alte vile şi hoteluri mai mici, iar interesul arătat de turişti era în creştere.

După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, situaţia a început să se schimbe în bine şi la Lacul Garda, din ce în ce mai mulţi turişti din Germania, Franţa, Elveţia şi Olanda venind aici. Şi numărul italienilor care vizitau zona a crescut considerabil. În ultimii ani Lacul Garda a devenit o a doua mare a italienilor şi în această zonă s-a dezvoltat şi turismul de aventură, dar a crescut şi numărul străinilor care vin şi se stabilesc aici.

Castel Medieval din Sirmione, Lacul Garda Castel Medieval din Sirmione, Lacul Garda Sus